Se afișează postările cu eticheta PLANTE MEDICINALE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta PLANTE MEDICINALE. Afișați toate postările

LEUSTEANUL






Buruiana de lungoare sau frunza dragostei cum i se mai spune in unele sate, datorita proprietaţilor sale afrodisiace, leusteanul este o planta condimentara folosita inca de pe vremea romanilor. Este originara din zona Mediteranei, unde mai creste si astazi in stare salbatica si se intâlneste in toate ţarile Europei si in Asia, fiind folosita atât in bucatarie, cât si in medicina tradiţionala. Uleiurile volatile extrase din leustean se folosesc in industria cosmetică, la prepararea cremelor si a parfumurilor.



Frunzele de leustean si radacinile contin un ulei volatil (compus din cumarine,

Ulei de galbenele

Uleiurile din plante sunt realizate prin infuzarea de ierburi cu unele uleiuri vegetale. Este foarte uşor sa facem uleiuri pe bază de plante şi, odată ce se invata notiunile de bază, puteţi experimenta cu diferite ierburi si uleiuri.

 

Beneficiile uleiului de galbenele

Datorită proprietatilor antifungice şi proprietăţilor antiinflamatorii, uleiul de galbenele ajută la vindecarea cicatricilor, rănilor, calmeaza scalpul, arsurile de soare ale pielii.



Cum se face uleiul de galbenele?
 
Veţi avea nevoie de următoarele ingrediente:
 

1/2 ceaşcă petale uscate de galbenele
 

2 cesti de ulei de măsline extra virgin

 
Borcan de sticla cu capac


Notă: Asiguraţi-vă că toate ustensilele sunt uscate, deoarece chiar şi cea mai mică cantitate de umezeala poate strica uleiul.
 

Într-un borcan de sticla se pun petalele uscate de galbenele (puteţi alege flori proaspete si le lasati sa se usuce, dacă nu sunt uscate în mod corespunzător se poate strica uleiul)
Se toarnă ulei de măsline peste petale.
Amestecati până când petalele sunt acoperite cu ulei.
Se acoperă borcanul cu o carpa în loc de capac.
 
După câteva ore, puteti inlocui carpa şi se acoperă cu capacul.
 
Se lasa borcanul lângă fereastra timp de aproximativ 2 săptămâni.
 
După 2 săptămâni, se păstrează într-un loc rece, uscat şi intunecos.
 
Puteţi folosi acest ulei ca un ulei de masaj pentru par si corp, puteţi face, de asemenea, creme şi loţiuni folosind acest ulei.













CEAPA

SURSA: EUGEN GIURGIU – GIURGIU OCTAVIAN CLAUDIU: "PLANTELE MEDICINALE IMPORTANTE ÎN TRATAMENTELE NATURISTE"



Este cunoscută ca remediu în foarte multe afecţiuni încă din antichitate.

Denumiri populare: arpagic, cabă, cebulă, ceapă bulgărească, ceapă de apă, ceapă de arpagic, ceapă de grădină, ceapă-haşmă, ceapă-lunguieşă, ceapă moldovenească, cepoi, cepşoară de vară, ceaclama, hagimă, hajmă, harpagică, herpejică, hocegi, orceag, parpagică, samulastră, ţeapă, ţeapi, ţepoi.



În tradiţia populară: cojile de ceapă galbenă uscate, se foloseau pentru a vopsi în galben, fire sau ouă. Cojile de ceapă roşie macerate în apă timp de 5 zile şi apoi fierte cu alaun se foloseau pentru colorarea mătăsii şi ouălor în galben, portocaliu ori brun.



A fost unul din leacurile cele mai importante. Bulbul pisat şi copt se folosea contra buboaielor şi loviturilor.



În unele zone ceapa se cocea în spuză, i se scotea miezul şi se introducea în locul lui o bucăţică de lumânare sau seu, se lepăda apoi coaja şi aşa cum era caldă se punea câte o foaie pe buboaie.



Pe lovituri se legau de mai multe ori cu ceapă, pisată cu muchea toporului, nu tocată, presărată cu multă sare şi stropită cu rachiu. Cu ceapă se făceau legături la bube.



La arsuri se aplica ceapă pisată şi amestecată cu smântână. La gâlme se punea ceapă pisată cu sare sau prăjită cu săpun, untură râncedă cu ceapă. Sau ceapă friptă şi frunze de nalbă. Pentru durere de burtă se tăia o ceapă în două, se presăra cu piper şi se lega la buric; ori se pisau bine 3-4 cepe coapte în spuză, amestecate cu făină şi apă călduţă şi se punea cataplasmă pe burtă.



Pe Someş se făceau spălături cu zeamă de ceapă contra căderi părului.



La limbrici se tăia 1-2 cepe, încă de cu seară, şi se punea într-un vas cu apă, unde se lăsau o noapte, apoi dimineaţa pe nemâncate se bea apa.




Compoziţie chimică: vitaminele: B1, B2, B6, E, PP, acid folic. Fitohormoni: auxine, giberline. Enzime: invertaza, oxidaza, peroxidaza, catalaza, lipaza, cistein-liaza, fructoziltransferaze.



Acţiune farmaceutică: antiseptic, antibiotic, analgezic, emolient, rezolutiv, revulsiv. Împiedică înmulţirea microbiană, chiar contra stafilococilor, limitează durerea sau chiar o suprimă. Diuretic puternic, expectorant, antitusiv, antihelmitic, hipoglicemiant, antitrombotic, afrodiziac, etc.



Preparare:

-cel mai util este să se consume pentru uz intern ceapă crudă în special verde sau să se consume suc de ceapă.
-Tinctură
-Ceapă crudă ca atare sau macerată câteva ore în ulei de măsline, în salată în crudităţi, aperitive, în toate ciorbele.
-Tăiată fin şi luată cu lapte sau în supă, aşezată pe unt cu pâine.
-O ceapă tăiată fin macerată câteva ore în apă caldă. Se bea maceratul dimineaţa pe nemâncate, cu câteva picături de lămâie în afecţiunile venoase sau cele descrise.
-Contra gripei- lăsăm să se macereze 2 cepe tăiate în felii subţiri în 1 litru apă. Un pahar de macerat între mese şi un alt pahar seara la culcare, vreme de vreo 15 zile.

-Contra diareei: o mână de foi de ceapă, brune la un litru de apă se fierbe timp de 15 minute. Se bea 1 litri pe zi.

-Contra diareei sugarilor: se infuzează timp de 2 ore trei cepe tăiate la 1 litru de apă în clocote. Îndulcit cu zahăr.
-Contra paraziţilor intestinali: lăsăm să se macereze 6 zile o ceapă mare tăiată felii într-un litru de vin alb. Un pahar în fiecare dimineaţă timp de 1 săptămână, se reia timp de 2-3 luni, repetându-se.
-Contra reumatismelor: decoct de 3 cepe tăiate, necurăţate de foiţele învelitoare într-un litru de apă; se fierbe 15 minute, se strecoară şi se ia câte un pahar dimineaţa şi la culcare.
-Contra litiazei biliare: o ceapă mare, tăiată fin, 4 linguri cu ulei de măsline, 150 g apă şi 40 g de untură nesărată. Se lasă să fiarbă 10 minute. Se bea foarte caldă mai multe seri la rând. După 2 ore la culcare se ia un decoct de cruşin.Tratamentul se face o dată în an.



-Se macerează timp de 10 zile ceapă proaspătă într-o cantitate de alcool de 90egală cu greutatea ei; se iau 3-5 linguriţe pe zi.



-Vin:
ceapă tăiată fin……………..300 g
miere lichidă………………..100 g
vin alb………………………600 g



Lăsăm să se macereze 48 ore. Filtrăm şi se ia 2-4 linguri pe zi, în afecţiunile interne.
-50 ml suc de ceapă se pune în 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se ţine apoi timp de 10 zile, după care se filtrează. Se va lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi.
-Ceapă cu miere: suc de ceapă se amestecă în părţi egale cu miere, preferabil polifloră. Se va lua din aceasta de câte ori este nevoie în cazul tusei, sau pentru tratament câte o linguriţă de 3 ori pe zi.
-Vin cu ceapă: la 1 litru de vin alb se vor pune 50 ml suc de ceapă. Se lasă timp de 8 zile, apoi se va strecura. Se complectează din nou la 1 litru vinul, după care se poate consuma ca tratament câte o lingură de 3 ori pe zi. Este bine să se ia înainte de mese cu 30 minute.
-Ceapă coaptă în cuptor până se înmoaie. Este foarte utilă în cazul în care există un furuncul. Ajută la colectarea puroiului, sparge şi ajută apoi la eliminarea lui şi la vindecare. Se indică de asemenea la toate afecţiunile intestinale şi stomacale.
-Ciorbă cu ceapă- 4-6 cepe tăiate mărunt, se fierb împreună îndelung cu puţină varză tăiată mărunt şi rădăcină de pătrunjel. Se pot consuma în special de către cei care doresc să slăbească fiind un remediu foarte sigur. Se consumă în acest caz zilnic 250 ml de ciorbă din aceasta.

Extern:
-Sinapisme (cataplasme cu muştar) cu cepe crude în reumatism.
-Contra congestiei cefalice şi a meningitei (tratament de sprijin) frecăm tâmplele cu o ceapă şi înfăşurăm picioarele în 1-2 kg de ceapă tăiată 8-10 ore.
-contra migrenelor: cataplasme cu foi de ceapă crude aplicate pe frunte.
-contra retenţiei de urină, contra oliguriei: cataplasme de cepe pe partea de jos a abdomenului.
-Contra negilor; amestecăm ceapă cu sare marină cu argilă în părţi egale. Sau scobim o ceapă şi umplem cavitatea cu sare. Frecăm negul cu o jumătate de ceapă roşie.
-Contra abceselor, furunculelor, hemoroizilor, cataplasme cu ceapă coaptă. O ceapă coaptă la cuptor caldă, face să colecteze abcesul, flegmonul, etc.
-Contra surdităţii se amestecă 30 g suc de ceapă şi 30 g rachiu, se încălzeşte şi se pun 3-4 picături în ur3eche, de 3 ori pe zi, din care una la culcare.
-Contra nevralgiilor dentare. Să se aşeze în cavitatea dintelui suc de ceapă pus pe un tampon de vată.
-Contra hidropiziei: Ca hrană exclusivă, trei supe cu lapte pe zi, cu o ceapă crudă tocată mărunt. Ameliorarea începe să se remarce după o săptămână. Urinările sunt abundente în 15 zile de la începere.


Se poate folosi la următoarele afecţiuni:
Acnee spălături sau loţionări cu suc de ceapă de 2 ori pe zi.
Abcese ceapă coaptă sub pansament.
Adenite- cataplasme cu ceapă coaptă sub pansament care se va schimba de 2 ori pe zi. Se aplică caldă.
Alopecie- frecţii zilnice cu suc de ceapă sau tinctură. Ateroscleroză- tinctură în cure de lungă durată.
Artritism- tinctură cu suc de ceapă.
Arsuri -ceapă coaptă cataplasme.
Amigdalite- cataplasme cu ceapă coaptă caldă de mai multe ori pe zi, tinctură intern, suc de ceapă sau ceapă zilnic ca aliment cu diferite alimente.
Angină- suc de ceapă de mai multe ori pe zi.
Ascită- sub orice formă cât mai multă.
Astenie-tinctură
Astm bronhic- tinctură şi suc cu miere.
Atonie gastrică – sub ori ce formă.
Balonări – consum de ceapă crudă.
Bătături- pansament cu ceapă macerată în oţet.
Bronşite -tinctură sau suc cu miere.
Căderea părului- frecţii cu felii de ceapă sau cu tinctură zilnic.
Cancer intestinal sau digestiv- (curăţă întreg tubul digestiv de puroi sau tumori) tinctură, vin, suc, fiartă, etc.
Celulită- frecţii cu felii de ceapă local sau cu tinctură de mai multe ori pe zi.
Ciroză- se consumă cât mai multă sub orice formă.
Ciclu neregulat- tinctură, suc, consum de ceapă.
Congestie cerebrală- comprese cu ceapă crudă extern, iar intern sub orice formă cât mai multă.
Colecistită- sub orice formă cât mai multă.
Crăpăturile pielii- ceapă coaptă.
Degerături- cataplasme cu ceapă coaptă,
Crize de nervi- se miroase ceapă proaspăt tăiată.
Dezechilibru glandular- în special tinctura, dar şi celelalte forme.
Dentar- conţine fluor care întăreşte zmalţul dentar. Se consumă ceapă cât mai multă.
Diabet, diaree- tinctură.
Dismenoree- intern tinctură şi extern cataplasme pentru diminuarea durerilor cu felii de ceapă puse pe locul dureros.
Dureri de cap- felii de ceapă pe locul dureros până la trecerea durerii sau tinctură.
Dureri de gât: intern tinctură, extern cataplasme cu ceapă coaptă aplicate calde.
Dureri reumatice- felii de ceapă aplicate sub pansament sau frecţii cu tinctură.
Edeme renale şi hepatice suc, tinctură, vin, ciorbă sau ceapă crudă în alimentaţie.
Fermentaţii intestinale- tinctură.
Furuncule- ceapă coaptă cataplasme.
Gripă- suc de ceapă, cataplasme calde externe cu ceapă coaptă şi în alimentaţie ceapă crudă.
Guturai- idem.
Hemoroizi- aplicaţii locale cu ceapă coaptă.
Hidropizie- ca la ascită.
Impotenţă- tinctură câte o linguriţă seara.
Indigestii -ceapă în alimentaţie.
Infecţii genito- urinare- tinctură, vin,ciorbe.
Înţepături de insecte- se freacă local cu ceapă crudă.
Laringită- tinctură sau suc cu miere.
Limfatism- tinctură sau suc cu miere.
Litiază biliară- suc de ceapă în alimentaţie, tinctură.
Litiază urinară- tinctură şi ceapă crudă, suc de ceapă.
Micoze- tincturi diluate, ceapă crudă, suc cu miere.
Meningită- ceapă multă în alimentaţie şi ceapă cu miere la care se adaugă cataplasme cu ceapă tăiată felii.
Migrene -cataplasme locale cu ceapă crudă şi intern tinctură atât preventiv cât şi la durere.
Miocardită- vin, tinctură, consum de ceapă cât de mult.
Negi- ceapă în oţet.
Nevralgii dentare- felii de ceapă aplicate local, suc de ceapă sau tinctură.
Nevroze- tinctură în cure de 30 zile.
Oligurie- ca la ascite.
Obezitate- se va lua sub orice formă în cantităţi cât mai mari, inclusiv ciorbe cu ceapă şi varză.
Pancreatite- tinctură.
Paraziţi intestinali- ceapă crudă sau tinctură.
Panariţiu- se aplică local foiţa fină dintre foi la deget de 2 ori pe zi.
Pericardită- ca la miocardită.
Plăgi- pentru dezinfecţie şi cu rol de distrugere al microbilor, tinctură diluată, spălături.
Pistrui- se freacă locul de mai multe ori pe zi cu suc de ceapă.
Pleurite- sirop de suc cu miere, plus cataplasme calde cu felii de ceapă tăiată felii.
Păr- se spală la clătire cu apă în care s-au fiert cojile de ceapă uscate pentru a avea reflexe galben- aurii.
Pneumonie- tinctură şi suc cu miere.
Prostatită- tinctură.
Răceală- suc cu miere, tinctură cu vin, extern cataplasme cu ceapă pe torace.
Rahitism- se consumă multă ceapă. Retenţie hidrică- ca la ascită. Reumatism- frecţii locale cu tinctură, comprese cu felii de ceapă crudă şi apoi se va acoperii cu un bandaj.
Scleroză- vin, tinctură sau ceapă în alimentaţie şi frecţie pe coloană cu tinctură.
Senescenţă- vin, tinctură, ceapă cât mai multă în alimentaţie.
Surmenaj fizic şi intelectual - tinctură, vin cu ceapă sau ceapă în alimentaţie.
Stomatite- vin şi ceapă în alimentaţie.
Tăieturi- se aplică ceapă coaptă sau felii de ceapă crude.
Traheite- tinctură şi sirop cu miere.
Tromboze- tinctură sau sirop, vin, extern cataplasme locale cu suc sau felii de ceapă proaspătă.
Tumori maligne- intern tincturi, vin, ceapă în alimentaţie. Extern cataplasme cu ceapă coaptă aplicată caldă.
Tuse- sirop facut din suc cu miere.
Ţiuituri în urechi- suc de ceapă în amestec 1\1 cu alcool se va introduce călduţ în fiecare ureche câte 2-4 picături de 2 ori pe zi.
Ulcere gastrice- se consumă ceapă multă în plus şi ceapă fiartă.
Urinări dificile- se fac cataplasme cu felii de ceapă crudă în partea de jos a abdomenului şi în zona rinichilor. Se consumă şi vin sau tinctură de ceapă.
Varice- în alimentaţie ceapă multă şi eventual şi tinctură sau vin de ceapă. Se poate ca în cazul în care există şi obezitate să se consume şi ciorba cu varză. Extern cataplasme de 2 ori pe zi cu felii de ceapă sub pansament elastic.










MENTA


Una dintre cele mai cunoscute plante medicinale este menta (Mentha piperita), cunoscuta si sub numele de izma, izma creata, canfor, ninta de camfor, ninta rece.

Se spune ca numele acestei plante vine de la nimfa Mintha, personaj mitologic traitor in paduri, care a fost pedepsita de Zeus si transformata in floare. Nimfele sunt reprezentate de multe ori in desenele antice purtand pe cap coronite de menta ca semn al dragostei, asa cum astazi busuiocul simbolizeaza acelasi lucru in satele romanesti.

Menta era cunoscuta ca planta condimentara si medicinala inca din antichitate, romanii si grecii o foloseau mai mult in bucatarie, in vreme ce egiptenii au pus-o in fruntea listei de remedii botanice, folosind mai ales uleiurile in care macerau menta

Planta condimentara

Menta este bogata in vitaminele C, D, in calciu, magneziu, zinc si mai ales in uleiuri eterice care se gasesc in concentratia cea mai mare in flori si frunze. Aceste uleiuri sunt alcatuite mai ales din mentol si acesta este cel care da in principal gustul atat de placut, iute, racoritor al preparatelor la care se foloseste menta.

Cu menta se prepara sosuri, salate, deserturi si bauturi racoritoare. Multe lichioruri, creme si bomboane sunt aromate cu menta. Atat de mult folosita guma de mestecat este in principal aromata cu menta. Se prepara oteturi si uleiuri aromate cu menta, iar acestea se folosesc la aromarea salatelor, a salatelor de fructe sau a deserturilor cu fructe de vara.

Frunzele proaspete de menta sunt foarte des utilizate la decorarea unor preparate din paste sau legume, a sucurilor, sosurilor si supelor de rosii. Combinatia de menta si rosii este specifica bucatariei mediteraneene, este una dintre cele mai racoritoare si este recomandata mai ales in zilele toride.

Sos de menta


• 3 linguri cu varf frunze proaspete de menta • 3 galbenusuri • 300ml lapte •1 lingura unt • 2 lingurite zeama de lamaie • sare, piper, zahar

Se fierbe laptele si se toarna peste frunzele de menta. Se acopera vasul si se lasa 20 de minute la infuzat. Apoi se strecoara.

Se topeste untul si se adauga pe rand galbenusurile, amestecand mereu, pentru a obtine o compozitie omogena. Acest sos se prepara in doua variante: dulce sau sarata. Pentru varianta dulce, se adauga putin cate putin laptele si sucul de lamaie, amestecand mereu pentru omogenizare si pentru a nu se prinde sosul de vas. Se lucreaza la foc mic. Se indulceste dupa gust. Se fierbe sosul pana cand se ingroasa si ajunge la consistenta dorita. La final, se adauga putin piper care “trezeste” aroma mentei. Sosul dulce astfel preparat se foloseste la inghetate, salate de fructe, budinci. Se serveste in castroane decorate cu frunze de menta.

Pentru varianta sarata, se elimina zaharul din reteta si sosul se condimenteaza doar cu sare si piper, dupa gust. La varianta sarata se pot pastra frunzele de menta, taiate foarte marunt. Sosul astfel preparat se foloseste mai ales la paste, dar poate insoti si preparatele si salatele cu rosii.

Otet si ulei aromat


Se pun 3 linguri frunze de menta sau, si mai bine, 3 plante de menta(tulpina, frunze si flori), intr-o sticla. Peste acestea se toarna otet de mere sau ulei de masline. Sticlele se tin 10 zile in loc insorit, apoi se strecoara lichidele si se depoziteaza in sticle de culoare inchisa. Otetul si uleiul aromat se folosesc la aromarea salatelor si a deserturilor.

Menta - remediu antic


Partea aeriana a mentei - tulpina, frunzele si florile - se foloseste in scopuri medicale, de mii de ani. Romanii sustineau ca menta purtata in coronite pe cap, mai ales atunci cand este inflorita, provoaca buna dispozitie, o stare psihica pozitiva si odihneste mintea. Pliniu cel Batran purta tot timpul o astfel de coronita de menta pe cap.

Menta are rol antiseptic, digestiv, antiinflamator si dezinfectant al intregului sistem digestiv. Din menta se prepara ulei, otet si tinctura, infuzii, macerate sau decoct.



Ulei si otet de menta


In concentratie mare, uleiul de menta are rol anesteziant, de aceea se foloseste pentru masarea fruntii, cefei si tamplelor in caz de migrene si ameteli, sau dureri de dinti.

 
Pentru a improspata aerul din incaperi, se pune un vas cu apa fierbinte in care se toarna cateva picaturi de ulei de menta. Puneti cateva picaturi de ulei de menta pe becurile reci. Cand le veti aprinde, aroma de menta se va raspandi in toata casa.



Otetul aromat cu menta are si proprietati medicinale, fiind folosit la comprese care, aplicate pe frunte, inlatura starile de rau in caz de gripa, si durerile de cap.



Cateva picaturi de ulei sau otet de menta, luate pe un cubulet de zahar, alunga starea de indispozitie si oboseala.

Uleiul de menta calmeaza intepaturile de insecte. Planta uscata sau verde alunga tantarii si parazitii.


Tinctura de menta


Se umple o sticla cu frunze si tulpini de menta, taiate marunt sau zdrobite. Nu se indeasa plantele in sticla. Se toarna alcool dublu rafinat peste plante si se lasa la intuneric 10 zile. Din cand in cand se agita sticla. Dupa acest timp se strecoara si se poate folosi, luata in ceai sau apa pentru calmarea tulburarilor gastro-intestinale(diaree, voma, greata, balonare, colici, dischinezie biliara, intoxicatie)


In caz de raceli, astm, bronsite, sinuzite se pot face inhalatii cu tinctura de menta pusa in apa clocotita. Desfunda sinusurile, calmeaza tusea si relaxeaza respiratia.



Alifie cu menta

Se incalzeste 200g untura proaspata si se pun in ea 3 - 4 linguri frunze verzi de menta. Cand untura incepe sa clocoteasca, se ia vasul de pe foc, se acopera si se lasa la racit pana a doua zi. A doua zi se incalzeste din nou untura, se strecoara printr-o sita fina in cutii mici de plastic si se lasa la racit. Alifia astfel preparata are efect antibacterian, dezinfecteaza ranile si ulceratiile pielii si ajuta la calmarea durerilor reumatismale.



SURSA: Roxana ALBU-MIRODENII (text preluat de pe scribd.com)




Uleiul de migdale dulci

Migdale dulci


Denumirea botanică: Prunus Amygdalus var. dulcus

Aroma: uşor dulce şi cu gust de nucă

Textura: uşor uleioasa şi se absoarbe semi-rapid

Culoare: aproape limpede, cu o tentă de galben

Note: ulei de migdale dulci este un bun pentru orice, este moderat ca preţ. Acesta este presat la rece din samburii de migdale. Este emolient, catifelează şi netezeşte pielea.

Baie recomandata inainte de culcare

4 lingurite muşeţel uscat
3 lingurite ulei de lamaie
2 lingurite floarea pasiunii uscata
1 lingurita valeriana uscata

Dacă vă simţiţi agitat inainte de culcare, acest amestec de plante vă poate ajuta să adormiti imediat.
Plante aromatice care s-ar putea folosi într-o baie inainte de culcare includ: musetel, hamei, levantica, ulei de lamaie, maghiran, floarea pasiunii, lemn de santal şi Valeriana.

BAIE PENTRU CEI CU VARICE SAU PROBLEME DE CIRCULATIE A SANGELUI

2 lingurite praf de ghimbir sau 4 lingurite de ghimbir tocat
4 lingurite de ienupăr uscat
2 lingurite de rozmarin uscat
4 lingurite coji de fructe uscate de lamaie SAU 1 lamaie taiata in 4

Cu toate ca cel mai adesea venele dilatate apar la femei, aceasta poate fi o problema pentru ambele sexe.Desi, de multe ori, acestea probleme pot fi ereditare, problemele varicelor pot fi accentuate si de proastele obiceiuri: statul in picioare prea mult timp, purtarea de haine stranse, statul cu picioarele incrucisate. O alta cauza poate fi datorata modificarilor hormonale. Baile de plante pot ajuta, cu toate că ar trebui să fiţi atenţi la baile prea calde (temperaturile extreme pot agrava problema).Principalele plante aromatice pe care le puteti folosi la baie pentru stimularea circulatiei picioarelor sunt : muşcată, ghimbir, ienupar, lamaie, menta si rozmarin.

BAIE RELAXANTA

1 / 2 cana coaja de portocale uscata sau 1 / 2 cana felii de portocala prospata;

3 lingurite flori uscate de iasomie
2 lingurite chips-uri uscate din lemn de santal

Puteti incerca o multitudine de amestecuri din plante care sa alunge nervozitatea, tensiunea, anxietatea sau de oboseală emoţională cum ar fi: musetel, iasomie, ienupar, lavanda, portocala, trandafir, rozmarin sau de lemn de santal. Pentru o baie de relaxare, faci o infuzie de plante enumerate; stai pe spate şi te bucuri de ea.

ALOE VERA

SURSA: EUGEN GIURGIU – GIURGIU OCTAVIAN CLAUDIU: "PLANTELE MEDICINALE IMPORTANTE ÎN TRATAMENTELE NATURISTE"

Aloe Ferox, Aloe Perryi, Aloe Vulgaris,
Aloe Barbadensis, etc cuprinde peste 100 de specii.
Fam. Liliaceae.
Compoziţie chimică : se poate folosi oricare din aceste specii conţin : 0,10-0,25 g % aloe-emodol în stare liberă şi 40% sub formă de aloină. Mai conţine de asemenea şi alţi derivaţi antracenici în
parte liberi, în parte combinaţi sub formă glicozidică, aloină sau barbolină, rottlerină, rezine care prin hidroliză pot da acid cumaric, acid citric şi rezinotanol (hidroliză alcalină) Rezinotanolul prin hidroliză dă aglicon tanolic. Conţine acid salicilic, sulf, magneziu, alte minerale.

Se poate folosi la următoarele afecţiuni : abcese, aciditate stomacală, afecţiuni oculare, afecţiuni intestinale, afecţiuni dermatologice, afecţiuni ale gurii, afecţiuni hepatice, alcoolism, alergie, angină, anorexie, arsuri, artrite, astm bronhic, atonie, boli de nervi, bronşite, cancer, cataracte, crampe, dermatite, colită, constipaţie, cefalee, diabet, dureri de stomac, dureri diverse, dispepsie, eczeme, edeme, fisuri anale, gangrenă, herpes genital, hemoroizi (extern), hipertensiune arterială, inflamaţii, mastoidită, neurastenie, obezitate, prostată, regenerarea ţesuturilor, răni vechi sau supurate, reumatism, renale, paralizii, tromboflebită, tuberculoză pulmonară, tăieturi, tuse, ulcere la picioare, ulcer stomacal sau duodenal, viermi intestinali, viroze respiratorii, varice.

Mod de preparare : plantele de aloe se ţin fără apă şi la întuneric o perioadă de 5 zile. Se vor folosi doar plantele care sunt trecute de 3 ani ca vârstă de vegetaţie. După această perioadă se vor tăia frunzele. Există mai multe procedee:
-Se pun la uscat pentru obţinerea prafului din toată planta tăiată felii subţiri.
-Se extrage sucul care se pune la uscat formându-se praful.
Din ambele se poate face o tinctură. Se pune o parte de plantă şi 5 părţi de alcool de 70˚. Se ţine timp de 15 zile, după care se filtrează, iar lichidul obţinut se pune în sticle de capacitate mică, ermetic închise. Se preferă sticlele de culoare închisă.
Se ţine la rece. Produsul este valabil 2 ani. Nu se foloseşte reziduul de pe fundul sticlei. Acesta va fi îndepărtat.
Planta proaspătă se va folosi doar la aplicaţii externe.
Se taie în felii punându-se partea tăiată pe rană sau pe piele.
Proprietăţi: digestiv 5-15 picături, înainte de mese diluate în ceai.

Aloe ca purgativ:1 linguriţă de tinctură luată cu 100 l apă sau ceai. Se ia după mese. Acţiunea se manifestă după 8-12 ore, rar după 24 ore, prin mărirea peristaltismului intestinal ca urmare a iritaţiei nervoase determinate local în pereţii intestinali.
Glicozidele oximetil-antrachinonice sunt absorbite de intestinul subţire şi eliminate prin intestinul gros la nivelul căruia scindează enzimele. Doza purgativă se poate administra de 2-3 ori în decursul unei zile. Se evită în acest fel ca bolnavii sensibili cu hemoroizi să aibă neplăceri. Totuşi cei cu hemoroizi, ar fi foarte bine să nu ia preparate cu aloe.
Unii le interzic categoric.
Mai acţionează şi ca purgativ, tonic amar (anorexie), eupeptic dar şi ca un bun antitoxic în special pentru ficat. Se interzice la gravide, femei cu metroragii, la bolnavii cu hemoroizi, la cei cu nefrite.
Femeile care alăptează vor trebui de asemenea să nu consume aloe, deoarece trece în lapte.

Administrare:
-Un vârf de cuţit de praf se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu puţină apă. Este foarte amar şi din această cauză se ia foarte greu.
-Se pune în capsule de medicamente câte 0,5 g la capsulă şi se iau intern de 3 ori pe zi înainte de mese.
-Se va face ceai din 1 linguriţă de praf pus la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se filtrează şi se consumă, preferabil îndulcit cu miere, dacă nu est vorba şi despre diabet.
-Praf se presară pe răni externe.
-Praf în amestec cu ulei, grăsime diferită (unt, smântână, untură de porc, lanolină, vaselină) transformându-se în creme sau unguente care se vor aplica extern. Se pune 1 parte plantă praf şi 3 părţi grăsime.
-Tinctură- se va pune 50 g de praf la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se ţine timp de 15 zile agitând des sticla. Se filtrează şi se pune in sticluţe de capacitate mai mică la rece. Se va lua câte 10 picături-1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se poate face tinctură şi din plantă proaspătă tot în acest fel.
-Plantă proaspătă se taie şi se pune cu tăietura pe rană.
Aloe ca purgativ- o linguriţă de tinctură diluată în 100 ml apă sau ceai. Se ia după mese. Acţiunea se manifestă după 8-12 ore, rar după 24 ore, prin mărirea peristaltismului intestinal ca urmare a iritaţiei nervoase determinată local în pereţii intestinali.
Glicozidele oxi-metil-antrachinonicele sunt absorbite de intestinul subţire şi eliminate prin intestinul gros la nivelul căruia scindează enzimele.
Doza purgativă se poate administra de 2-3 ori în cursul unei zile. Se evită în acest fel ca bolnavii sensibili cu hemoroizi să aibă neplăceri. Totuşi cei cu hemoroizi ar fi foarte bine să nu ia preparate cu aloe decât extern sub formă de unguente unde sunt foarte activi.
Mai acţionează şi ca purgativ, tonic amar, în anorexie, eupeptic dar şi ca un bun antitoxic în special pentru ficat.
Praful se va lua câte 0,10-0,20 g ca digestiv şi 0,10- 0,30 g ca purgativ.
Nu de mult aloe era considerat util doar pentru efectul laxativ, dar datorită ultimelor cercetări s-a descoperit că această plantă, care se găseşte în cantităţi foarte mari în special în Africa este foarte utilă în restul de afecţiuni descrise mai înainte.
Este de remarcat că aceste efecte au fost sesizate totuşi de foarte mult timp de către populaţia localnică care folosea aceste plante la aceste afecţiuni de sute de ani. Recent abia s-a descoperit că toate aceste credinţe au un suport ştiinţific.

Reţete cu aloe şi combinaţii-
Aloe cu propolis- 100 ml de tinctură de aloe se pun împreună cu 30 ml de tinctură de propolis 30 %. Este foarte indicată atât intern cât şi extern având rol de refacere celulară, regenerare, cicatrizare celulară, antibiotic, etc. Este unul dintre cele mai eficiente antibiotice folosite la foarte multe afecţiuni. Posologie- o linguriţă de 3 ori pe zi diluată în puţină apă.

Aloe cu ulei de cătină- se vor pune la 100 ml tinctură de aloe 30 ml ulei de cătină. Se va agita foarte bine înainte de întrebuinţare. Este util în toate afecţiunile pielii când se constată uscăciunea exagerată a tegumentelor, dar şi în eczeme, psoriazis, ihtioză. Se poate aplica în strat subţire, după care se va aplica un pansament. Pansamentul se va schimba la 24 ore.

Aloe cu miere- praf de aloe şi miere cât cuprinde, se foloseşte intern o linguriţă de 3 ori pe zi sau extern în aplicaţii locale, apoi se pansează pentru 24 ore. Este utilă chiar la cancer sau ulceraţii atât la piele cât şi în interiorul organismului la diferite răni, chiar şi după operaţii.

Aloe cu ulei de măsline- o linguriţă de praf de aloe la 50 ml ulei. Se poate folosi intern pentru toate afecţiunile în care se indică acţiunea de curăţire a organismului, în special în bolile cronice.

Vin cu aloe- un litru de vin roşu şi 10 g de praf de aloe. Se va ţine la macerat o perioadă de 8 zile, după care se foloseşte. Nu este nevoie să se filtreze. Înainte de folosire se agită sticla pentru că are tendinţa de a se sedimenta.

Creme cu aloe- se foloseşte o linguriţă de praf de aloe şi 50 g de materie grasă. Aceasta poate fi- untură, ulei (se pune şi ceară de albine), smântână, unt, lanolină, vaselină, etc. Se indică la toate afecţiunile dermatologice sau în cosmetică atât pentru vindecare cât şi pentru întreţinere.
Mai sunt foarte multe posibilităţi de folosire a acestei plante însă ne oprim aici pentru a lăsa loc şi fanteziei cititorilor sau celor care doresc să folosească această plantă.

ALBASTRELE

SURSA: EUGEN GIURGIU – GIURGIU OCTAVIAN CLAUDIU: "PLANTELE MEDICINALE IMPORTANTE ÎN TRATAMENTELE NATURISTE"



Centaurea cyanus Fam. Compositae.

Denumiri populare: buruiană-mnerie, clopoţel,corcobeţică, corobăţica-albastră, dioc, roc, floare de grâu,floare- mnerie, floarea-paiului, floare-vânătă, ghioc, iarbafrigurilor,măturică, potroacă, slăvoc, tătăişă, vânătă, vineţea,vineţele.




În tradiţia populară: la tăieturi se puneau flori crude,fiind un leac la îndemână, în timpul secerişului.

Cu decoctul din flori se făceau spălături pentru dureride ochi. Se credea în unele zone, că fiertura de albăstrelevindecă totdeauna ochii albaştri.

Se plămădea în vin sau bere pentru cei care nu puteau urina, iar pisată se lua ca purgativ.

Ceaiul se folosea pentru răceli şi boli de piept. La Măguri, se făceau cu ea abureli contra frigurilor. Se mai folosea contra bolilor de piele fiertura din rădăcini, iar ceaiul din flori contra bolilor de rinichi.





Compoziţie chimică: conţine mici cantităţi de alcaloizi, hidrocarburi şi substanţe terpenoide. Florile conţin tanin, glucozid: centaurina, pigment antocianic: cianina, cicorina, antocianide, mucilagii, săruri de potasiu şi magneziu, substanţe amare.

Acţiune farmaceutică: astringent, antidiareic, creşte diureza, calmant.

Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale şi ale vezicii urinare, afecţiuni oculare, anorexie, atonie musculară, boli de piept, bronşite, boli intestinale (reface flora intestinală), calmant în iritaţii oculare, conjunctivite, creşte diureza, constipaţie, colici intestinale şi stomacale la sugari, cearcăne, diaree, dispepsie, disurie, eczeme zemuinde, eczeme pruriginoase, furunculoza pleoapelor, galactagog (creşte cantitatea de lapte la femeile care alăptează), hemoroizi, infecţii intestinale, indigestii, iritaţii oculare, înroşirea pleoapelor, ihtioză, pleoape căzute, psoriazis, rinichi, răceli, tăieturi, uscăciunea tegumentelor, ulceraţii supurate.


Preparare: o linguriţă de flori se va pune la 200 ml apă clocotită. Se va acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se bea călduţ înainte de mesele principale.


-Florile proaspete se pot folosi zdrobite pe o bucată de lemn, apoi se vor aplica sub formă de cataplasme în cazurile în care se folosesc extern. Intern se va lua din această pastă câte o linguriţă de 3 ori pe zi în afecţiunile de mai sus.


-Extern se poate pune tot din ceaiul de mai sus cataplasme sau comprese.

Tot din flori proaspete sau uscate se poate face tinctură. Pentru aceasta se vor pune 50 g de flori mărunţite la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se vor ţine într-un recipient închis timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des.

După 15 zile se strecoară şi se va pune în recipiente mai mici la rece.

Se va face o cură cu această tinctură, la 1 litru de apă, se vor pune doar 10 ml de tinctură. Se agită apoi se va folosi extern, la răni sau intern se va bea în loc de apă de băut.

Se mai poate lua intern câte o linguriţă diluată în apă de 3 ori pe zi.


-Praf: se va face praf din plantă uscată care se va măcina cu râşniţa de cafea. Se va lua un vârf de cuţit, până la o linguriţă de praf o dată şi se va lua de 3 ori. Se ţine sub limbă timp de 10 minute după care se înghite cu puţină apă.


Reţete combinate:


Boli de piept: se poate face ceai de albăstrele împreună cu: pătlagină, nalbă, lichen de islanda, brad. Una din ele sau mai multe pentru că vor avea un efect mai puternic.


Boli intestinale: pe lângă ceaiul de albăstrele se recomandă consumarea şi a iaurtului, iar în cazul diareei se va face un ceai de albăstrele cu frunze de afin.


Constipaţie: se pot combina albăstrelele cu aloe caz în care dă rezultate absolut uimitoare. Se vor face pentru aceasta 2 ceaiuri, unul dimineaţa şi unul seara. Se poate lua şi tinctură cu aloe.


Eczeme zemuinde: praf de albăstrele în combinaţie cu praf de aloe 1\1 aplicat local. La aceste afecţiuni cel mai bun rezultat se obţine dacă se va spăla local cu soluţie din 10 ml

tinctură de arnică la 1 litru de apă.


Eczeme pruriginoase: se va amesteca cu ceai şi suc de lămâie la o cană de ceai de albăstrele.


Galactagog: ceai de albăstrele împreună cu fenicul (măcinat) 1\1, 2 linguriţe din amestec la 500 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Ihtioză: se amestecă ceai de albăstrele cu făină de in 1\1 şi se aplică local timp de 8-12 ore, după care se va spăla şi se unge local cu ulei de măsline. La fel se va proceda în psoriazis şi la uscăciunea tegumentelor. Este un tratament de durată, dar uşor şi dă bune rezultate. Se pot adăuga şi comprese cu zer.

AFINUL

SURSA: EUGEN GIURGIU – GIURGIU OCTAVIAN CLAUDIU: "PLANTELE MEDICINALE IMPORTANTE ÎN TRATAMENTELE NATURISTE"

Vaccinum myrtillus Fam. Ericaceae.
Denumiri populare: afene, afin de munte, afine -negre, afinghi, asine, coacă, cucuzie, pomişoare.
În tradiţia populară: este preţuit pentru fructele sale dulci-acrişoare, la culesul cărora în iunie-iulie, se folosesc în multe părţi piepteni speciali.
Din afine se prepară băuturi răcoritoare şi alcoolice (sirop şi afinată) şi produse alimentare (gem, marmeladă). Sucul din fructe se folosea la colorarea vinurilor, iar în trecut
se folosea la vopsitul firelor şi ţesăturilor.
În zonele montane, fructele uscate sau plămădite în rachiu se întrebuinţau în mod curent contra diareei. Din ramurile cu frunze, lăsate să se usuce, uneori în amestec cu alte plante, se preparau ceaiuri nu numai pentru diaree, dureri de stomac, crampe ci şi în boli de piept şi de inimă. În unele părţi contra diareei se făceau turte din afine şi făină din sâmburi de măsline, care se dădeau bolnavului să le mănânce, fierte în amestec cu frunze de mesteacăn, laur (Datura stramonium) şi traista ciobanului, se foloseau contra diabetului.
Compoziţie chimică: frunzele conţin arbutină, tanin, derivaţi flavonici, derivaţi antocianici, hidrochinonă, mirtilină, ericolină, neomirtilină, etc; fructele- tanin, pectine, mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina B1, B2, C, E, PP, acizi: citric, benzoic, malic, oxalic, tartric, succinic, malic, lactic, principii bacteriostatice..

Acţiune farmaceutică; au proprietăţi astringente în fructe există şi proprietăţi antibiotice, antiseptice, bacteriostatice, scade zahărul din sânge, antidiareic, diuretic, antiseptic urinar, creşte acuitatea vizuală, adjuvant al diabetului. Fructele antidiareice, antiseptic intestinal, antihelintic, creşte acuitatea vizuală, antiseptic urinar, adjuvant în tratarea diabetului.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: frunzelediabet, afecţiuni buco-faringiene, afecţiuni coronariene, afte, ateroscleroză, balonări, candidoze, cistite, diaree, enterită,
gută, infecţii urinare, reumatism.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: Fructele afecţiuni buco-faringiene, afecţiuni coronariene, afte, anorexie, arsuri, ateroscleroză, azotemie, balonări, bronşite, cancer (preventiv), candidoze, cicatrizarea rănilor, cistite, colesterol mărit, colibaciloză, convalescenţă, cosmetică (tratamente), cuperoză, dermatite (diverse), diabet, diaree,
dizenterie, eczeme, edeme, enterocolite de fermentaţie şi putrefacţie, faringite, gută, hemoroizi, hepatită, hipertensiune, imunitate scăzută, infecţii urinare, insuficienţă biliară,
metroragii, micoze, obezitate, oftalmologie, oxiurază, prurigo, rectocolite, retinopatii, reumatism, stomatite, febră tifoidă, tulburări de circulaţie, tuberculoză pulmonară, ulceraţii cronice, uremie, uretrite, varice, viroze.
Preparare; frunze- 2 linguriţe de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară, se bea în cursul unei zile.
-2 linguriţe de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml apă şi se fierb apoi timp de 15 minute. Se folosesc la tratarea diareei, antiseptic urinar şi uşor diareic.
Fructele- 2 linguriţe de fructe se vor pune la 500 ml apă. Se va fierbe la foc mic 30 minute. Se va bea călduţ în decursul unei zile.
-2 linguriţe de fructe zdrobite se vor pune la 500 ml de apă de seara până dimineaţa la temperatura camerei. A doua zi se va bea în decursul zilei.
-2 linguriţe de fructe uscate se vor pune la 250 ml apă. Se fierb timp de 10 minute. Se strecoară şi se pot consuma 3 căni pe zi.
-1 kg de afine zdrobite se vor pune cu 1 kg de zahăr la fiert. Se ţin timp de 30 minute, după care se pun în sticle cu gura mai largă. Se închid bine şi se pot folosi în tot cursul anului.
-1 litru de suc de afine se va pune cu 700 g de zahăr. Se fierb apoi până se leagă siropul. Se pot folosi în tot cursul anului la diferite băuturi răcoritoare.
-Fructe uscate se vor transforma în praf cu ajutorul râşniţei de cafea. Se va lua un vârf de cuţit de 3 ori pe zi sub limbă. Se va ţine timp de 10 minute, după care se înghite.
-Gemuri şi dulceţuri se pot face conform reţetelor tradiţionale. Se iau câte o linguriţă de 3 ori pe zi.
-Tinctură (se poate face şi din frunze la diabetici) se folosesc fructele proaspete- o parte de fructe zdrobite şi 5 părţi alcool alimentar de 70°. Se ţine 15 zile, apoi se vor strecura. În
timpul celor 15 zile se va agita des şi se ţine la temperatura camerei. Se va lua câte 20 picături-o linguriţă de 3 ori pe zi diluată cu puţină apă.
-Vin- la 1 litru de vin de struguri de bună calitate se vor pune 50 g de fructe proaspete zdrobite. Se lasă timp de 8 zile la temperatura camerei agitând des. Du aceia se va strecura şi se complectează lichidul obţinut tot cu vin la un litru. Se va putea consuma copii câte o linguriţă de vin, iar adulţi până la un păhărel de 50 ml de 3 ori pe zi. Se preferă să se consume înainte de mese cu 15 minute.
-Lichior- la 500 ml de votcă de 40° se va pune 50-100 ml tinctură de afine. Se va putea consuma câte un păhărel (50 ml) de 3 ori pe zi.
-Afinată.(nu se va consuma de diabetici) peste fructele de afine zdrobite se va pune zahăr. La 1 kg de afine se va pune 1 kg de zahăr. Se ţin în damigeană sau o sticlă mai mare timp
de 7-8 zile. Se va agita vasul zilnic de 2-3 ori. Se leagă la gură doar un tifon pentru a nu intra muştele sau alte insecte. Se va pune după 8 zile 1 litru de alcool alimentar de 80°. Se
mai lasă apoi cu alcool timp de 10 zile, după care se va scurge sucul dar nu în totalitate. Lichidul rezultat va fi pus în sticle ermetic închise. Lichidul, acesta se poate păstra foarte
mult şi cu cât trece timpul va primi o savoare mai deosebită. Peste fructele lăsate se mai poate pune votcă la 40° şi se mai lasă timp de 20 de zile după care se poate filtra şi se pune în sticle închise ermetic. Se poate folosi câte un păhărel la nevoie de 3 ori pe zi. Este foarte eficient. Se poate folosi şi diluat.

Administrare pe afecţiuni.

Afecţiuni buco-faringiene:

Având în vedere faptul că în aceste afecţiuni apar de obicei leziuni foarte dureroase şi cu alte produse de asemenea se produc dureri, se va face o cură cu fructe proaspete, care
pe lângă faptul că vindecă afecţiunea pot şi să întărească imunitatea organismului, având în vedere că fac acest lucru fără dureri. Se va consuma pentru aceasta câte 100 g de fructe de 3 ori pe zi, (15-30 zile).
Se mai poate folosi-dar rezultatele sunt mai modesteceaiul, pudra din fructe sau frunze. Se va căuta ca în aceste cazuri să se ţină ceaiul cât mai mult în gură. La fel se va proceda şi cu praful (din frunze sau fructe). Se mai poate combina cu ceaiul de busuioc şi se îndulci cu miere polifloră. La această afecţiune este foarte utilă mierea care se va consuma cât mai des în cursul zilei luată sub diferite forme.

Afecţiuni coronariene.

Indiferent de tipul afecţiunii este foarte util consumul fructelor proaspete sub formă de cură, sau pulbere care se va obţine din fructe. Se pot combina în aceste cazuri cu ceaiuri
sau alte forme (tincturi, praf, etc) din următoarele plante: traista ciobanului, păducel, roiniţă, vâsc.
Se poate face un tratament de lungă durată în funcţie de tipul afecţiunii şi de vechimea bolii, dar şi de medicamentele care se consumă. Combinaţia aceasta de plante poate să facă inutilă folosirea altor medicamente sintetice. În toate cazurile când este vorba despre o afecţiune cronică, se va încerca şi aplicarea unui tratament naturist care s-ar putea foarte bine să aducă o îmbunătăţire a stării de sănătate sau chiar vindecarea, mai ales dacă se face cu toată seriozitatea.
Infuzia din frunze se va bea fracţionat câte 500 ml pe zi. Este un protector al vaselor capilare, foarte util în toate afecţiunile inimii. Se poate lua şi în diferite combinaţii cu alte
plante.
Plante care ajută sistemul nervos: talpa gâştei, roiniţă, rozmarin, valeriană, sunătoare.
Plante cu acţiuni cardiotonice: traista ciobanului, păducel, vâsc, lăcrămioare.
Antocianinele din fructele de afine se folosesc în industria de medicamente pentru obţinerea medicamentelor care au acţiune venotonică şi mai ales de reglare a
permeabilităţii capilare, lucru foarte util în toate afecţiunile coronare.

Afte: vezi afecţiunile bucale (are acelaşi tratament).

Arsuri: principiile active atât din frunze cât şi din fructe sunt astringente şi antiseptice. Înseamnă că ajută la strângerea ţesuturilor, contribuind la vindecare şi cu atât mai mult având şi principii antibiotice fac să se distrugă o serie de microbi. Pentru uz extern se vor folosi cantităţi duble la ceaiuri în comparaţie cu tratamentul intern. Tinctura se poate dilua cu apă în funcţie de sensibilitate. Se preferă maceratul sau infuziile care sunt foarte utile.

Anorexie: fructele consumate crude o perioadă cât mai lungă ajută la refacerea poftei de mâncare. Se poate în afara sezonului să se folosească însă tinctura sau chiar afinata. Se
mai poate asocia însă la această afecţiune şi o serie de plante amare din plante ca : genţiana, ţintaura, pelin, etc. Cu acestea se vor face ceaiuri care vor ajuta la o mai puternică eliminare de sucuri gastrice şi biliare şi prin aceasta vor mări pofta de mâncare.

Ateroscleroză: această afecţiune este foarte greu de tratat fără un regim alimentar adecvat. Afinele însă sub orice formă, se pot administra pentru ajutorul pe care-l pot da în
reuşita unui tratament şi implicit pentru vindecare. Afinele sunt renumite pentru faptul că scad zahărul din sânge. Scad de asemenea nivelul colesterolului „rău”. Tot ele mai ajută la curăţirea arterelor şi venelor sau al capilarelor, lucru ce va face ca locul afectat să fie mai bine irigat cu sânge şi în acest fel contribuind la o vindecare mai rapidă. Se mai poate folosi şi ardeiul iute sub formă de frecţii în dureri pentru intensificarea circulaţiei sângelui. De asemenea ceaiuri de castan, vâsc, sulfină, păducel pot ajuta şi ele.

Azotemie: infuzii, decocturi, suc, sirop, dulceaţă, afinată în cantităţi de câte 2 ceaiuri pe zi sau câte o linguriţă de sirop sau dulceaţă sau câte 10 ml de tinctură luat de 3 ori pe zi în funcţie de ce aveţi la îndemână. Se va face o cură de 30 de zile timp în care se va lua concomitent şi tratamentul instituit de medicul curant.
Menţionăm faptul că afinele sub orice formă sunt un bun antibiotic pentru agenţii patogeni de la nivelul renal.

Balonări: în acest caz fructele sub orice formă, proaspete sau praf sunt foarte utile. În cazul fructelor proaspete se vor consuma 100 g de fructe de 3 ori pe zi.
Praful din fructe uscate se poate lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi. Toate acestea sunt utile în cazul balonărilor. Mai menţionăm şi alte ceaiuri care se pot face din : chimion, fenicul, busuioc, etc. Pe abdomen se pot pune în acest caz comprese calde pentru calmarea durerilor.

Bronşite: în aceste afecţiuni se folosesc fructele pentru că sunt bactericide şi antiseptice. Se vor folosi sub diferite forme care vă sunt la îndemână. Se mai poate să vă fie de ajutor ceaiuri de: cimbru, brusture, ciuboţica cucului sau lichenul de Islanda cu care se vor face ceaiuri îndulcite cu miere şi se consumă calde. Tot mierea în combinaţie cu suc de lămâie şi apă este indicată, pentru a mării cantitatea de vitamina C care poate ajuta la aceste afecţiuni. Se mai pot face inhalaţii sau băi cu esenţe de brad, mentă, etc. Notăm de asemenea foarte util ceaiul de scai vânăt, cu o linguriţă de tinctură de afine, sucul de la o jumătate de lămâie cu miere. Se pot bea 3 astfel de ceaiuri pe zi alternând între ele însă este preferabil să se consume înainte de mese.

Candidozele- apar frecvent la cei care au făcut perioade lungi de tratament cu antibiotice. Aceste afecţiuni trec cu ajutorul curei de fructe de 100 g de 3 ori pe zi- se va ţine aceasta timp de 30 de zile. În lipsa fructelor proaspete se pot lua infuzii din frunze sau decocturi din fructe. Se poate de asemenea lua praf de fructe după masă să se ţină în gură pentru 10 minute, apoi să se înghită cu apă. Dacă nu aveţi puteţi să faceţi infuzii şi din frunze, câte un ceai de 3 ori pe zi. Atenţie însă la constipaţie pentru că toate acestea sunt constipante şi ar fi foarte bine să vă alimentaţi în timpul acestui tratament cu o alimentaţie laxativă.

Cancer: -preventiv- toţi cei care au în familie pe cineva suferind de cancer, sau chiar sunt suspectaţi de anumite forme de cancer, este bine să consume fructe de afine sub formă de cură timp de 20 de zile pe an. În acest caz se va consuma câte 100 g de 3 ori pe zi.

Cicatrizarea rănilor: ceaiul din frunze sau chiar frunzele cu care s-a făcut ceai (cataplasme) ajută la o mai rapidă cicatrizare a rănilor. Aici notăm faptul că din 10 g de praf care se vor amesteca cu 50 g de grăsime ( unt fiert clarificat, untură, etc) fiert pe baia de apă timp de 3 ore, apoi strecurat, dă o bună alifie care este mai eficientă dacă se aplică de 2 ori pe zi, mai ales dacă aveţi posibilitatea să puneţi în ea şi puţin propolis brut (se încălzeşte apoi pe baia de apă) sau răşină de brad, caz în care va trebui să fie strecurată deoarece răşina de brad poate să aibă impurităţi.

Cistite: se pot face infuzii sau alte forme galenice din frunze cu concentraţie dublă. Cu acestea se vor face spălături vaginale de 2 ori pe zi. Intern se va consuma de asemenea ceai de cel puţin 2 ori pe zi. Notăm aici combinaţia care se poate face cu flori de gălbenele sau cu flori de coada şoricelului- caz în caz în care se pot lua intern şi să se folosească şi în spălături, combinaţia fiind mai eficientă. Se mai pot folosi de asemenea ovule de propolis de la Apicola) se de asemenea se va feri de frig şi umiditate. Se va întări de asemenea imunitatea organismului.

Colesterol mărit: pe lângă faptul că fructele curăţă pereţii arterelor ajută şi la eliminarea colesterolului „rău” din organism. Se pot consuma în orice cantitate şi sub orice formă. Curele în special de fructe nu strică nimănui, în afară de cele cu alcool care nu se vor lua în cantităţi mari. Restul se poate folosi oricât de mult. Fructele conţin foarte mult potasiu şi au foarte puţine calorii, lucru care trebuie cunoscut de cei care fac tratament cu acest produs.

Colibaciloză: ori care din preparatele din fructe sau chiar din frunze sunt utile la combaterea acestei afecţiuni. De fapt prima acţiune este la nivelul stomacului şi intestinelor, ori dacă vom analiza folosirea acestei plante, în istoricul ei vom constata că prima dată a fost folosită pentru acţiunea ei asupra stomacului şi intestinelor. Abia după ce s-a analizat cu atenţie compoziţia chimică, s-a descoperit că planta poate fi utilizată şi în alte afecţiuni. Într-adevăr această afecţiune trece relativ repede (10 zile) cu oricare din tratamentele cu afin. Indiferent că avem o afecţiune acută sau chiar cronică ea va trece cu această plantă. Bine-nţeles că este indicat să se consume în timpul tratamentului şi iaurt, care contribuie foarte mult la refacerea florei microbiene utile intestinelor şi în acest fel boala va trece mai repede. Notăm şi la această afecţiune că în cazul folosirii şi a preparatelor din farmacia stupului (propolis, miere, păstură, lăptişor de matcă, apilarnil, etc) această afecţiune va trece mult mai repede şi în plus se va întării imunitatea organismului.

Convalescenţă: după orice afecţiune indiferent de natura localizării sau de alte considerente, este foarte util să se facă un tratament cu fructe de afine care vor contribui la dispariţia a o serie de efecte secundare care pot să fie după tratamentele aplicate cu medicamente. Se va face o cură de minimum 10 zile cu oricare din preparatele din fructe pe care le aveţi la îndemână.

Cosmetică: se pot folosi atât frunzele cât şi fructele sub diverse forme (măşti, comprese, cataplasme, spălături, etc) în special pentru efectul astringent şi antibacterian la toate tipurile de ten.
Se amestecă în funcţie de tipul de ten cu smântână, lapte, o parte de plante cu 2 părţi din acestea din urmă, se ţine o parte pe faţă timp de 20 de minute, apoi se va spăla cu apă caldă. Este foarte eficient în special pentru riduri. Se mai poate combina cu tărâţe, caolin, argilă, etc, în funcţie de afecţiune sau de tipul tenului. În cazul tenului uscat însă nu se
va folosi în nici un caz tinctura care usucă şi mai tare tenul. Tinctura este însă foarte potrivită la tenurile grase. Tratamentele acestea cosmetice se vor putea face atât
la centrele specializate cât şi la domiciliu.

Cuperoză: în acest caz se vor folosi frunzele din care se va face un ceai (4 linguriţe mărunţite la 250 ml apă clocotită), după strecurare se vor pune comprese pe locurileafectate, de 2 ori pe zi. Este foarte utilă în acest caz aplicarea uleiului de Ricin cald local. De asemenea se mai pot folosi cu mare succes o serie de ceaiuri din: vâsc, păducel, sulfină.

Diabet: se recunoaşte că această plantă este indispensabilă celor care sufere de această afecţiune. De fapt afinul este denumit insulina vegetală. Fără această plantă nu se poate efectua un tratament corect al diabetului. Notăm doar faptul că se poate folosi absolut orice formă de preparat care nu conţine zahăr sau miere. Se vor combina însă şi cu ceaiuri de: cozi de cireşe, păstăi de fasole, brusture, mesteacăn şi alte plante care pot contribui la diminuarea zahărului din sânge şi la o mai bună funcţionare a pancreasului.

Diaree: cu ajutorul fructelor sau al frunzelor se poate scăpa foarte uşor de acest simptom destul de frecvent. Notăm doar faptul că şi în cazul în care este vorba despre o infecţie sau chiar o toxiinfecţie alimentară este util tratamentul cu afin deoarece acesta poate să distrugă eventualii germeni patogeni. Se va folosi orice formă de preparat aveţi la îndemână, atât timp, până se restabileşte normalizarea scaunului. În cazul diareei, de foarte multe ori o singură linguriţă de tinctură poate să rezolve rapid acest simptom atât de neplăcut. În cazurile în care este perturbată grav flora sau există o serie de agenţi patogeni mai puternici, se va face un tratament de mai lungă durată, caz în care este indicat să se folosească şi tinctura de propolis şi de asemenea se poate consuma iaurt care ajută la refacerea florei microbiene utile a aparatului digestiv.

Dizenterie: în această afecţiune sucul din afine sau tinctura sunt foarte utile. Se va lua doar cu aprobarea medicului curant care tratează această afecţiune.

Eczeme: în acest caz compresele cu frunze fierte sau chiar cu fructe sunt de mare ajutor. Se pot face creme care să ajute la o serie de eczeme sau alte afecţiuni dermatologice (50 g grăsime cu 10 g de plantă mărunţită indiferent că sunt fructe sau frunze) se fierb pe baie de apă, se strecoară, se aplică de 2 ori pe zi după o prealabilă spălare.

Edeme: datorită faptului că afinele şi preparatele din afine curăţă arterele şi capilarele sunt foarte indicate. Suplimentar mai putem spune că aceste fructe conţin mult potasiu şi deci sunt indicate în tratarea oricăror edeme.

Tratamentul extern se poate face cu cataplasme de frunze de afine sau de brusture.

Remarcăm de asemenea că scoarţa de soc (ceai din 2 linguriţe de coajă mărunţită la 250 ml apă. Se fierbe 15 minute) este foarte util atât intern cât şi extern. Se poate combina foarte bine cu afinele.

Enterite- indiferent că sunt de fermentaţie sau de putrefacţie se pot vindeca prin folosirea afinelor sub orice formă. Se va face tratament până la deplina vindecare indiferent că este vorba despre o afecţiune cronică sau una acută.

Faringita: ceai din frunze sau fructe se va consuma călduţ cu înghiţituri mici. Se poate combina la această afecţiune cu ceaiuri de lichen de Islanda şi nalbă. Primul pentru efectul antibiotic şi al doilea pentru efectul emolient. Se vor putea de asemenea face băi sau inhalaţii cu esenţă de brad şi comprese sau cataplasme din frunze de afin.

Gută: oricare din preparatele din afin ajută. Se va folosi însă ceai de lămâie, frunze de mesteacăn, frunze de frăguţe, frunze de frasin, etc.

Hemoroizi: o cură cu produse din afin sub orice formă. De asemenea se vor face băi locale cu ceai concentrat don frunze de 2 ori pe zi, sau cel puţin după fiecare scaun obligatoriu. Intern ajută pentru că reglează activitatea venelor contribuind la curăţirea lor.

Hepatită: afecţiunile hepatice de orice natură sunt influenţate în bine deoarece acţiunea acestei plante este una de curăţire a sistemului sanguin şi prin aceasta implicit una de curăţire a ficatului.

Hipertensiune: potasiul din fructe menţine echilibrul fluidelor din organism, lucru care ajută foarte mult celor cu această afecţiune. Se mai pot însă folosi şi alte preparate sau soluţii.

Imunitate scăzută: o cură cu fructe de 20 de zile este foarte indicată, în această afecţiune. Indiferent însă dacă se vor folosi sub formă de tinctură sau altă formă toate sunt utile
mai ales dacă se va combina şi cu Echinaceea şi cu o serie de produse ale stupului.

Insuficienţă biliară: în acest caz este indicată cura de 20 de zile cu afine proaspete câte 100 g de trei ori pe zi, fiind cea mai utilă.

Metroragii: se vor consuma ceaiuri din afine câte 3 ceaiuri din afin pe zi. Este foarte util ca să se combine aceste ceaiuri cu coaja de stejar sau creţuşcă.

Micoze: fructe sau frunze şi sub orice formă este util oricare din produsele cu afine. Această plantă este foarte utilă la vindecarea acestei afecţiuni.

Obezitate: unii vor crede că glumim recomandând afine în obezitate. Întradevăr afinele pot să constipe şi se cunoaşte că în majoritatea cazurilor pentru obezitate se dau tocmai tratamente laxative. Ei bine există şi cazuri când este perturbat grav sau mai puţin grav tranzitul intestinal. Afinele sunt cele care refac cel mai rapid traficul intestinal reglându-l atât în constipaţie cât şi în cazul diareei. În plus afinele reduc zahărul din sânge, ori majoritatea obezilor sunt mari consumatori de dulciuri.

Oxiurază: fructele de afine consumate pe stomacul gol câte 100 g pe zi, în cure de mai multe zile la rând constituie cea mai uşoară metodă de a scăpa de oxiuri. Se poate combina cu clisme făcute cu pelin.

Oftalmologie: mirtilina este responsabilă de o mai bună funcţionare a muşchiului ocular. Deci consumul fructelor de afine care conţin această substanţă pot ajuta prin aceasta şi alte substanţe care le conţin la foarte multe afecţiuni oculare. Se va consuma în aceste cazuri cu cât mai mulţi morcovi consumaţi împreună cu afine. Se pot consuma cruzi, sub formă de suc sau raşi. De asemenea afinele sunt un bun antibiotic natural.
În cazurile de afecţiuni ale pleoapelor se vor pune comprese cu ceaiuri călduţe pe ochii închişi de 3 ori pe zi.

Prurigo (mâncărimi): În toate cazurile se va face un macerat în oţet. La 1 litru de oţet preferabil de mere şi miere, se vor pune 50 g de frunze mărunţite de afine. Se lasă acoperit pentru 8 zile apoi se strecoară. Se vor tampona zonele cu mâncărimi cu o vată îmbibată în acest oţet aşa cum este sau în cazul în care ustură se va aplica diluat.

Rectocolite: indiferent de forma sub care se prezintă sunt indicate fructele de afine sub orice formă. Se pot face însă şi băi cu infuzii din frunze de afine care sunt foarte utile atât în băi cât mai ales în clisme.

Retinopatii: vezi oftalmologie.

Reumatism: ceaiul din frunze de 2 ori pe zi câte o cană se bea intern. Pentru dureri se va folosi ardeiul iute.

Stomatită: vezi afecţiunile buco-faringiene.

Febra tifoidă: aici este vorba despre o afecţiune foarte gravă, care poate fi tratată la spital însă se pot folosi şi fructele de afine sub orice formă, pentru că distrug microbii şi
refac flora intestinală.

Tulburări de circulaţie: se va face o cură cu fructe de afine sub orice formă ar fi de minimum 30 de zile. Se mai poate adăuga însă şi o serie de plante care au acţiune puternică asupra sistemului sanguin: arnică, sulfină, castan, etc. Se pot face băi, cataplasme sau chiar luat intern.

Tuberculoză pulmonară: consumul fructelor câte 150- 200 g de 3 ori pe zi o perioadă mai lungă contribuie la o mai rapidă vindecare, dacă se face concomitent cu tratamentul medicamentos şi cu o hrănire corespunzătoare a organismului, plus odihna care este foarte importantă la această afecţiune. În trecut când nu erau atâtea medicamente puternice se baza tratamentul doar pe odihnă şi hrană.

Ulceraţii cronice: în cazul ulceraţiilor cronice se poate folosi foarte bine cataplasma din fructe proaspete. Acestea se zdrobesc, se aplică local apoi se pansează peste aceste fructe. În cazul leziunilor trebuie totuşi să se pună o faşă între fructe şi rană, pentru a nu intra fructe în rană, mai ales dacă rănile sunt mari. Se vor schimba o dată pe zi după o temeinică spălare cu apă călduţă din ceaiuri medicinale.

Uremia: vezi guta.

Uretrite: acelaşi tratament ca în cistite

Viroze: se va face tratament cu fructe de afine timp de 30 de zile zilnic fie fructe fie ceai sau sirop. Se poate folosi chiar tinctura.

BLOGURI DE SHOPPING